Încă din gimnaziul comunist mă atrăgea ceva la profele de germană. Aveau un aer diferit, un fel de-a fi care îmbina compasiunea cu fermitatea față de noi. Acum, când predau la rândul meu această limbă încărcată de nuanțe și subtilități, înțeleg parcă mai mult din atitudinea lor.

Chiar dacă am început să învăț germana acum 30 de ani și tot nu consider c-am terminat, nu voi agrea nicicând c-ar fi o limbă grea sau fără umor. Convingerea că ceva e greu e valabilă pentru orice lucru pe care aleg să-l declar „străin” în loc să-l descopăr.

Mult mai fructuoasă e, în schimb, alegerea de a începe cu pași mici. Cum ar fi, de exemplu, dacă în fiecare zi ai învăța 4 cuvinte noi: Hallo, Guten Tag, Tschüs. Această abordare te aduce mai aproape de dezvoltarea ta ca persoană, iar întreg universul tău se poate schimba.

Învățarea limbii germane ca un proces de dezvoltare personală

 

Când te scufunzi într-o cultură nouă, devii mai mult decât erai. Poți fi gazdă a confuziei și a clarității, a îndoielii și a certitudinii și poți savura umorul de pretutindeni.

Ce prețuiesc la limba germană este claritatea – ea devine o valoare a oricărui vorbitor. Poate de aceea, când trăiam în Germania și toți în jur știau ce vor – cu excepția mea – mă cuprindea dorul de acasă. Iar când acasă nu mai înțelegeam ce vreau, mă cuprindea o anume dragoste de ducă. Am oscilat așa până am înțeles că poți calma dorul vorbind despre el – iar conectarea cu vorbitori ce împărtășesc deopotrivă dragostea pentru franchețe m-a liniștit nespus.

Acum, rolul pe care mi l-am asumat este să transmit pasiunea pentru limba germană și altor oameni, fie că sunt ei studenți sau persoane ce activează în mediul business. Fac asta cu sinceritate și încerc să le ofer un parcurs creativ, ușor de străbătut și înțeles. Cred că învățarea limbii germane nu înseamnă doar învățarea gramaticii, așa că purtăm împreună discuții despre cultura și personalitatea celor ce-o vorbesc.

Cea mai mare bucurie apare atunci când unul dintre foștii învățăcei îmi spune: „Cursul tău m-a schimbat!”. Scopul meu este atins de fiecare dată când reușesc să îmi ajut cursanții – deveniți prieteni – să privească în afara propriilor limitări și, astfel,  să evolueze.

Nuanțe ale umorului în limba germană

 

Cel mai probabil, crezi despre limba germană că este o limbă agresivă, puternică și grea. Adesea, persoanele cu care colaborez poartă cu ele această prejudecată, întărită într-o anumită măsură de personalitatea oficială a germanilor.

Adevărul este însă diferit. Limba germană are un umor aparte, pe care îl poți înțelege captând informații despre cultura vastă ce stă în spatele acestuia. Umorul caracteristic vorbitorilor de limbă germană este non-agresiv – nu are nevoie de „victime” pentru a se amuza. Iar pentru că aș vrea să înțelegi ce înseamnă asta, îți voi povesti o scurtă întâmplare ce sper să aducă și o mică morală pentru procesul de învățare a oricărei limbi.

Se întâmpla în 1996, când „bursiera” din mine abia începea să vadă cum se fac banii. Lipsa clarității din acel moment m-a făcut să spăl pe jos pe jos cu pronto fără apă o vilă întreagă, căci așa înțelesesem eu din indicațiile „beneficiarei”. După aceea mă lipeam peste tot, de parcă aș fi avut gumă de mestecat pe tălpi.

Nu am aflat ce-a simțit sau gândit femeia când a ajuns acasă, desigur nu m-a mai sunat niciodată. Eu însă n-o voi uita și râd chiar și acum când mă gândesc la întâmplarea aceasta. Știu acum că ar fi fost mult mai ușor dacă adăugam puțină apă pe mop. Și cred că lecția aceasta se poate aplica oriunde: la fel cum raportul dintre apă și detergent determină reușita sau eșecul curățeniei, raportul dintre familiar și nou influențează întregul proces de învățare. Când știm să le combinăm, toată munca poate fi o joacă iar rezultatul atât de limpede.

Leave a Reply