De câte ori ți s-a întâmplat să întâlnești un om pentru prima dată sau să ți se propună să faci o anumită activitate și să te confrunți cu stereotipuri și prejudecăți? De cele mai multe ori aceste idei preconcepute ne împiedică să vedem și să acceptăm realitatea. Totodată, acestea ne „împing” să luăm decizii din impuls, chiar dacă de cele mai multe ori se dovedesc a fi în defavoarea noastră.
Tocmai din acest motiv, mi-am propus să-ți vorbesc astăzi despre un stereotip în ceea ce privește cultura germană. Lipsa umorului este printre cele mai populare mituri pe care unii oameni le cred. Cel mai probabil, această idee s-a născut tocmai din faptul că germanii sunt raționali, autoritari și serioși când vine vorba despre activitățile lor profesionale. În cele ce urmează îți voi ilustra printr-un exemplu personal ce fel de umor au vorbitorii de limbă germană.
Cum este percepută lipsa umorului în cultura germană
Când am primit primele ore de mentoring din viața mea, le-am primit de la un trainer german. Eu predam limbă și cultură germană unor studenți din America de Sud, iar el era supervizorul meu. Una din sugestiile pe care mi le-a făcut și pe care mi le amintesc mereu, era să nu (mai) râd așa de mult când predau.
Pe moment m-a surprins foarte mult această cerință, deoarece eu simțeam că prin râsul și entuziasmul meu mă conectez mai bine cu studenții. Totodată, cream un fel de familiaritate cu ei. El a explicat că un râs nemotivat în activitatea de predare poate fi interpretat ca o dovadă de nesiguranță. Acest lucru m-a pus foarte mult pe gânduri. Mai ales pentru că auzeam adesea în jurul meu articularea unor convingeri despre cât de lipsiți de umor sunt vorbitorii de germană.
Cred că una din cauzele acestui stereotip ar putea fi comportamentul oamenilor foarte preocupați de ceea ce fac. Probabil i-ai întâlnit și tu: absorbiți de muncă, nu mai au ochi sau urechi pentru ceea ce este în jur. Acești oameni sunt adesea experți în domeniile lor, ceea ce îi face relevanți pentru întreaga comunitate, nu doar cea germană. În plus, această calitate îi face vizibili și îi pune sub lupa analizei exprimării.
Limba germană are și un cuvânt pentru asta, care personal mi se pare foarte ironic: „Fachidiot”. În traducere liberă, asta ar însemna un fel de „idiot expert”.
Deși există concepția că acest comportament ar fi tipic germanilor, adevărul este altul. Numărul oamenilor care se comportă astfel este din ce în ce mai mic. Eu tind să cred că orientarea oamenilor spre obiectiv este corelată cu orientarea lor spre relație.
Cultura germană îmbină orientarea spre rezultat cu orientarea spre relație și deseori face asta cu umor și autoironie. Așadar, dacă ai colaboratori vorbitori ai acestei limbi, este important să găsești un echilibru între umor și activitatea profesională.
În ceea ce privește exemplul de la început, am găsit calea de mijloc între recomandarea mentorului meu și natura firii mele. Adică am râs mai puțin, am fost mai atentă la obiectivele trainingurilor și am privit mai atent spre ceilalți. Acest lucru a fost cea mai bună alegere, pentru că exact asta fac și majoritatea profesioniștilor vorbitori nativi de limba germană.
