„Da!” și „Nu!” sunt cele mai scurte și definitive răspunsuri categorice. Acestea au rolul de a accentua anumite convingeri personale și a exprima deciziile într-o anumită privință. De câte ori ai auzit că „da este da și nu este nu”? Uneori, când primim un răspuns categoric nefavorabil, încercăm să insistăm în speranța de a schimba părerea partenerilor noștri de dialog.
În spațiul german, însă, aceste răspunsuri sunt respectate întocmai. Cât despre insistență sau „refuzul din politețe”, nici nu se pune problema. În cele ce urmează, îți voi ilustra percepția vorbitorilor de germană cu privire la răspunsurile categorice printr-o poveste personală.
Cum sunt percepute răspunsurile categorice în spațiul german?
Pe vremea când mă aflam la studii, în Germania, îmi doream, ca orice student, să câștig și ceva bani de buzunar. Aveam venituri asigurate prin bursa de studii, însă am vrut să am și banii mei. De la acest gând până la primul loc de muncă n-a mai fost decât un pas, cercetarea pieței muncii. La scurt timp, am identificat oportunitatea de a oferi meditații la limba engleză și de a oferi servicii de babysitting – ceea ce am și făcut.
Angajatorii mei, un cuplu de profesori universitari, față de care eu mă simțeam într-un raport „asimetric”, erau foarte amabili. Totuși, în percepția mea se impunea o distanță considerabilă din cel puțin două motive. Pe de-o parte erau angajatorii mei. Pe de altă parte, reprezentau un ideal, căci erau vorbitori nativi și reprezentanți ai unei pături sociale cu studii superioare. Îmi doream foarte mult să intru în contact cu astfel de oameni, deoarece simțeam că pot învăța foarte mult de la ei.
Probabil te întrebi care e legătura dintre această experiență și răspunsurile categorice. O să-ți las mai jos frânturi dintr-un dialog care m-a determinat să schimb modul în care răspund propunerilor interlocutorilor mei. Într-una din seri, după ce ajunseserăm deja să ne vedem de câteva săptămâni și după ce se instalase un nivel suficient de încredere de ambele părți, doamna îmi adresează următoarea întrebare:
– Vrei să mai stăm puțin la un pahar de vin?
– Nu, nu, nu. Nu aș vrea să deranjez, răspund eu.
– Ok.
Același dialog are loc și următoarea dată, dar tot așa decurge. La a treia invitație răspunsul meu a fost la fel de categoric, doar că de această dată doamna a continuat astfel:
– Ok… Aș mai vrea să te întreb ceva. Cum se adresează o invitație în România?
– Aaa, trebuie să insiști, spun eu.
După acest dialog am reușit – primii mei angajatori și cu mine – să comunicăm dincolo de barierele și de neînțelegerile interculturale. Am învățat în acea seară că invitația lor era una sinceră și era bazată pe respect.
În cultura germană, oamenii respectă alegerile celorlalți și consideră că „Da!” este „Da!” și „Nu!” este „Nu!”.
Dacă ai parteneri vorbitori ai limbii germane, este important să ai în vedere aceste aspecte și să nu te aștepți ca aceștia să insiste în anumite privințe. De asemenea, reciproca este perfect valabilă. Nu insista mai mult decât este cazul.
