Ți s-a întâmplat să vorbești stâlcit într-o limbă străină și să provoci râsete în jurul tău? Fie că erai la început sau erai emoționat, o astfel de situație îți poate știrbi încrederea în capacitățile de exprimare. Experiențele mele cu vorbitorii de limbă germană mi-au demonstrat că teama de „a mă face de râs” era doar în mintea mea.
Din acest motiv, mi-am propus să-ți vorbesc despre respectul oamenilor din spațiul german față de partenerii lor de dialog.
Cât de important este respectul în cultura germană?
Când am ajuns în „țara poeților și a gânditorilor” – așa cum mai este numită Germania, nu vorbeam limba germană perfect. Deși aveam suficiente cunoștințe, trăiam cu teama că voi spune ceva greșit. Probabil, din acest motiv, am fost plăcut surprinsă de faptul că nimeni nu a râs de mine atunci când mesajele pe care le transmiteam nu erau tocmai corecte. Toți oamenii pe care i-am întâlnit erau atenți, prezenți și nu mă judecau când făceam greșeli. Ba chiar erau preocupați față de stresul meu, față de încordarea pe care o aveam în discursul meu.
Astfel, am descoperit că vorbitorii de limbă germană au un simț al umorului destul de fin. Cu ajutorul acestuia, m-au făcut să trec cu ușurință peste momentele mai stânjenitoare.
Am simțit această calitate și când ascultam radio-ul în Germania. Îmi plăcea foarte mult o rubrică, în care scriitorii contemporani își citeau propriile romane. Dar dincolo partea asta culturală, am descoperit umorul fin, dar și o combinație dintre empatie pentru semeni și autoironie.
Tot atunci mi-am dat seama că această calitate este confundată deseori cu cinismul, de aici și multitudinea de prejudecăți față de oamenii din spațiul german.
Relaxarea pe care am dobândit-o după experiența asta m-a ajutat să-mi mut atenția pe lucrurile care contează. Astfel, am aflat despre scriitorul Martin Walser, mi-am găsit și o temă pentru doctorat.
Cum influențează deschiderea vorbitorilor atitudinea interlocutorilor
Ce vreau să spun cu asta? Respectul pe care interlocutorii mei de dialog mi l-au oferit m-a determinat să uit de temeri și să-mi construiesc o carieră în domeniul studiilor (inter)culturale, în care mă simt ca peștele în apă.
Mai târziu am înțeles că atracția mea pentru cultura germană izvora și din atitudinea oamenilor, din capacitatea lor de a fi empatici unii cu alții și mai ales cu cei care le învață limba la vârstă adultă.
Cred că acest lucru se întâmplă și grație educației care cultivă respectul pentru semeni, pentru străini, pentru orice ființă umană. Este vorba despre o educație care încearcă să recupereze și să repare neobosit tot ceea ce a fost „confiscat” de naziști. Aceasta este fundamentată pe respectul pentru integritatea fizică și psihică a fiecărei ființe umane.
